Un sat militar abandonat din Germania ar putea sa prinda din nou viata sub forma unei comune hipiote, dar potrivita secolului 21.
Este vorba de Satul Patrick Henry in apropiere de orasul nemtesc Heidelberg, care insa nu a luat nastere pentru scopuri hippy. Ba din contra, a fost deschis de Armata Americana ca baza militara dupa Al Doilea Razboi Mondial, iar cei care au locuit si au muncit acolo l-au descris ca “o mica bucata” de America anilor 1950 transportata in Europa.
Satul a fost inchis in 2013 si de atunci guvernul german s-a tot gandit ce sa faca cu el.
Aici intervine Prof. Carlo Ratti – seful Institutului de Tehnologie din Massachusetts, care vrea sa transforme orasul intr-un “experiment de viata in viitor”. “Trebuie sa incercam lucruri noi – e important ca arhitecti si ingineri – pentru ca este modul in care progreseaza societatea umana,” a spus acesta.
Si pentru ca mai aparea si dilema cum ar arata un sat care sa se bazeze doar pe relationare si comunicare digitala, insula aceasta de America in Europa parea un bun spatiu de testare.

Satul care vrea doar sa daruiasca
Daca viziunea devine realitate, locuitorii vor imparti cazarea si spatiul de lucru si isi vor produce propriile lor bunuri si alimente.
Satul are ca obiectiv cazarea a 4000 de persoane intr-un spatiu de 1 km patrat. Arhitectii se gandesc ca le-ar putea placea studentilor si antreprenorilor, care sunt destul de multi in Heidelberg.
Dar va fi deschis oricui, iar potentialii locuitori ar putea fi pusi sa-si aplice online cererile de a dori sa locuiasca acolo, iar comunitatea sa voteze cine vine sa locuiasca si cine nu.
In inima comunei va fi Maker Square (Piata Producatoare), o zona dedicata fabricarii digitale. “Miscarea producatoare” – maker movement, este un trend atat pentru individul in sine dar si pentru grupuri, de a crea produse din electronice reciclate sau din alte materiale brute. Sau altfel spus: se foloseste tehnologia moderna, cum ar fi tiparirea in 3D, si se creeaza industrii de mici dimensiuni pe care le conduc o persoana sau o familie, dar care pot face productie de masa.
Iar tipul acesta de viata intr-un orasel de astfel de dimensiuni nu este doar mai durabil, ci mult mai sociabil.
“Daca traiesti intr-un oras mare ai acces la foarte multa lume cu aceleasi gusturi si idei ca ale tale, dar in comunitati mai mici ai putea sa ai doar cateva sute. Asa ca de ce sa nu creem o comunitate unde este usor sa te conectezi cu oamenii si sharing-ul (daruirea, impartasirea si impartirea) sa fie lipiciul?” a mai spus Prof Ratti.
Si-a prezentat ideile la o recenta expozitie de design din Germania.
Ramane de vazut daca proiectul poate sa creeze o societate care sa poata sa imparta cu adevarat. Mai important este de vazut de ce lumea ar vrea sa imparta ceva pentru inceput?

Satul care vrea doar sa daruiasca 2
O economie de tipul sharing inseamna sa faci actiuni pe termen scurt, prin intermediul serviciilor de tip Uber, Airbnb sau Zipcar. Adevarata share-uire seamana mai mult cu ce se intampla intr-o familie, de exemplu, sau pe unele site-uri colective non-profit de tipul CouchSurfing si Majorna (un serviciu voluntar de impartire a unei masini in Gothenburg).
Diferenta o face daca asta iti da un simt al unei comunitati din care faci parte si daca iti pasa de cei de langa tine sau e doar o simpla convenienta. Un orasel de mici dimensiuni in care sa traiesti si sa relationezi cu cei de acolo pare undeva la mijloc intre aceste doua variante.

Sunt si cateva exemple de tip de trai experimental in lume:

  1.  Ferma: fondata in Tinutul Lewis, Tenessee, de catre 300 de “copii ai florilor” – un sinonim pentru hipioti, din San Francisco; acest orasel este acum cel mai vechi al Americii. Acolo inca locuiesc proximativ 200 de persoane. Oraselul isi mentine valorile originalede non-violenta si respect pentru mediul inconjurator.
  2.  Christiania: probabil cea mai faimoasa comuna a Europei – este un cartier de aproape 850 de locuitori in capitala daneza – Copenhaga. A fost abandonata temporar in 2011, dar acum este redeschisa. Pentru guvernul danez a fost o sursa de controverse de cand s-a deschis in 1971, in mare masura pentru comertul cu cannabis.
  3.  Arcosanti: acest oras experimental a fost construit in 1970 intr-o incercare de unire a arhitecturii cu tehnologia. Toate cladirile sunt construite sa lucreze in armonie cu mediul inconjurator, multe dintre ele reflecta schimbarea anotimpurilor astfel ca a cantitate maxima de lumina a soarelui patrunde in timpul iernii si foarte putina in verile toride. Altele de asemenea folosesc puterea solara pentru incalzire, racire si electricitate.
  4. Auroville: orasul din sudul Indiei infiintat la sfarsitul anilor ’60 sa lucreze catre “unitatea umana” si “transformarea constiintei”. A fost vazut de multi ca un microcosmos experimetal al pacii in lume – cei 2000 de locuitori ai lui vin din 40 de natiuni diferite.
  5. Findhorn eco-village: infiintat in anii ’60, acest sat din Scotia s-a decis in anii ’80 sa se concentreze pe a fi o comunitate prietena cu mediul si acum pretinde ca are cea mai mica amprenta de mediu fata de orice alt oras din lumea moderna. (Ce inseamna amprenta de mediu? Se explica prin cat din natura este folosit pentru a ii ajuta pe oameni.)

Astfel ca in acest oras cladirile sunt facute din materiale gasite – cum sunt butoaiele de whisky. Energia este asigurata de o turbina eoliana. Apa este purificata cu ajutorul algelor, a melcilor, si a vietii plantelor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here